Revolta unei maimute
Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! sunt foarte afectată!
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar deschide din buna noastră rasă.
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţuri între noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici lupte de clasă.
Căt am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorăţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată căt soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bată şi nici informator.
Şi iată, inc+un lucru din lumea mea de josŞ
Lanoi nu se întîmplă război relijios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.
E+adevărat că omul a coborăt la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-a coborăt DIN noi!
8 mile
tyeah, m-am uitat la 8 mile, again, si-am scris…
>>>
[...]
m-am enervat brusc si-i raspund incet
“marsh in mortii matii ca nu vreau sa te regret”
fii atent la mine, bai pula desteapta
ca nu sunt io ala care lucreaza c-o lopata
prietenii tai tin la tine cand ai banu’
ia incearca sa le zici ca astazi face cinste altu’
si vezi care mai ramane aproape de tine
sa mor, in locul tau mi s-ar face rusine
prietena ta e o curva stim bine
ca de la paste nu s-a mai futut… decat cu mine
maik-ta-i mai grasa decat tot universu’,
cand o vad mi se face brusc frica si aproape ca-mi uit versu’…<<<
ai face bine sa-ti revii,
sa scrii,
un singur lucru inca stii,
continua sa fii
continua sa vrei, sa pierzi
incearca sa mai vrei sa vezi
ceea ce altii au uitat de mult
astazi tot ce conteaza e sa ramai “cool”
si nimeni nu mai vede nimic in afara de aspect
si-ar conta sa ai respect
dar nimeni nu mai da doi bani pe asa ceva
azi tre’ sa stii sa-i spui oricui “Gura!
si mori in mortii maica-tii
ca-ti rup gatu si-ti ingrop copiii”
esti cool daca-i zici la unu’ ca-i “rupi fashu”
dar daca citesti o carte devii brusc doar “tocilaru’
si vrei sa vada totzi
ca si tu potzi
ca esti la fel de bun
si spun
ca-n lumea de-astazi tre’ sa fi macar nebun
daca nu idiot de-al dreptul
sa fii cool, si trendy si de-alcool satul
iti spun sincer, bai potaie-n ochii mei, esti nul.
Festival de Poezie – Dorel Sibii
Comuna Savirsin (jud. Arad) va gazdui si in acest an Festivalul de Poezie – Dorel Sibii, editia a X-a, 2008.
Abia astept, sincer!
Anul trecut am fost una din gazdele poetilor din toata Romania (prntre care si Vasile Leac), care au participat la Festival si am avut parte de cea mai buna combinatie intre cultura si distractie!
Fiind debutant in poezie, am avut sansa de a participa la sectiunea debutanti cu cateva din poemele mele si, cu o modestie iesita din comun, da! am luat locul I ![]()
Va prezint cateva din pozele pe care le-am facut la Festivalul de anul trecut, la un camping cu cativa poeti renumiti din Romania.
Aye, era sa uit! in “coltu’ poemului”, sub acest articol, gasiti ceva lucrari cu care am participat la festival, notate “‘Neatza Poezie” :p




Rugaciunea bestiei – ‘Neatza poezie
O alta floare fara de culoare,
Un alt vis fara sfarsit, un infinit.
Rascruce de infatisari de Leu,
Infatisari la rascruce de oglinzi prafuite,
Oglinzi reflectand cenusa lui Icar.
O alta bestie, alte paduri,
Un alt zbor neimplinit, gandul naruit.
Harpa canta “re” si “si” si “la”,
Bestiile implora leii cu urlete de bestie
Sa nu existe Iad…Sa nu existe Iad…
Arta lui Nimigean
[Nu. Nu-i nici o gluma... ]
Nu. Nu-i nici o gluma. Canta cucul. Mirosea a fin prospat cosit. Frecam intre palme frunze de nuc. Priveam, peste liniile ferate din vale, Somesul argintiu, curgand spre Feludru. Pentru o ora scapasem de prosti. Atit.
O. Nimigean, in volumul cu CD nicolina blues,
editura CARTEA ROMANEASCA.
Nu stiu ce parere ai despre lucrarile lui, daca ai mai auzit vreodata de el sau nu, dar mie mi se pare o vinovatie sa scriu despre arta lui. Ma fac vinovat de a-i strica arta prin simplitatea cuvintelor ce i le adresez.
Un Volum de gratie.
Un poem de adevar si de viata, fara ocolisuri ori exagerari. O publicatie de excelenta.
Punct.
A involua sau Poem de apus – ‘Neatza poezie
Magnific canibalismul psihicului uman!
Placere sadica a marilor plagiatori!
Teribila aratarea de cunostinte noi
“Crede si nu cerceta” folosit doar ca slogan.
Excelenta mintea omeneasca,
Gandirea in final va sa gandeasca,
Ingrozitoare superba speranta,
Superba-ngrozitoare viata!
Se ridica ciorile, un nomadism de om,
Sicriele mintilor, de scalp, dar mai inalt -
Cate capete sunt sub un dom
Spre morminte se indreapta intr-un salt!
Autor: Eu
Romanta raspunsului mut – Ion Minulescu
Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…
Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii …
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?…
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după câţi ani?…
Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi “Da”…
Răspunde-mi “Nu” -
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce -
La tine “Nu” şi “Da” nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…
De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?…
Răspunde-mi!…
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…
Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura – mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…
Poezia – Nichita Stănescu
Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.
Misterul “Ei”
Chiar Adrian Paunescu si Nichita Stanescu obisnuiau sa vorbeasca despre “Ea”.
Ce este atat de special la “Ea” si mai ales, de ce?
Un articol de citit dimi’Neatza.
Nichita Stănescu Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…
Pentru ca ea reprezinta un alter “ego”. Pentru ca ea stie ce vrem noi sa stie ea. Pentru ca ea va face ce crede ca vrem noi sa faca, si adesea esueaza – iar noi ramanem fascinati.
Pentru ca daca nu ea, atunci cine si de ce? Ea este “femeia cea dintai, pe care au mai iubit-o si altii”. Ea poate fi o felina, sau o pisica. Ea are fata unui inger si trup de Diavol. Este luminata de insusi Soarele iubirii noastre. De ce? De ce nu?! Ea te duce in Rai, in Pat, in Iad si tot ea te salveaza si iti duce cafeaua de dimi’Neatza si iti aprinde o tzigara in timp ce spune “Stii, s-a stricat masina de spalat…”.
Atunci ai vrea sa taca, dar nu tace. Ai vrea sa te lase, Dar Nu Te Lasa. Iar atunci realizezi ca o iubesti. De ce? De ce nu…?
Un articol inspirat din viatza de zi cu zi, cuvantul cheie e “dezastru, s-a stricat iubirea”
Coco, cu toata stima pentru oricine-o fi “Ea“.
Post cu scriptum: literatura mea lasa de dorit, da, stiu. Literatura mea se lasa de dorit si inca se mai lasa orecum dorita. Multumesc. Incheiere cu P.S.
Autobiografie – ‘Neatza poezie
Sunt schimnic.
Astazi se implineste-o viata
De cand am ramas un solitar.
Pustietatea mea de fire pesimista
Imi coboara pe sira spinarii
- printre firele de par –
Si arde.
Sunt schimnic.
Astazi se-mplineste-o viata
De cand spatele imi arde a pustnic si pustietate.
Autor: Eu


